reîmpărți

Romanian

Etymology

From re- +‎ împărți.

Verb

a reîmpărți (third-person singular present reîmparte, past participle reîmpărțit) 4th conj.

1. to redivide

Conjugation

    conjugation of reîmpărți (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a reîmpărți
gerund			reîmpărțind
past participle			reîmpărțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reîmpărț	reîmpărți	reîmpărțe	reîmpărțim	reîmpărțiți	reîmpărț
	imperfect	reîmpărțeam	reîmpărțeai	reîmpărțea	reîmpărțeam	reîmpărțeați	reîmpărțeau
	simple perfect	reîmpărții	reîmpărțiși	reîmpărți	reîmpărțirăm	reîmpărțirăți	reîmpărțiră
	pluperfect	reîmpărțisem	reîmpărțiseși	reîmpărțise	reîmpărțiserăm	reîmpărțiserăți	reîmpărțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reîmpărț	să reîmpărți	să reîmpărță	să reîmpărțim	să reîmpărțiți	să reîmpărță
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reîmpărțe			reîmpărțiți
	negative		nu reîmpărți			nu reîmpărțiți