reîntoarce

Romanian

Etymology

From re- +‎ întoarce.

Pronunciation

• IPA^(key): /re.ɨn.ˈto̯ar.t͡ʃe/
• Rhymes: -art͡ʃe
• Hyphenation: re‧în‧toar‧ce

Verb

a reîntoarce (third-person singular present reîntoarce, past participle reîntors) 3rd conj.

1. to return

Conjugation

    conjugation of reîntoarce (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a reîntoarce
gerund			reîntorcând
past participle			reîntors
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reîntorc	reîntorci	reîntoarce	reîntoarcem	reîntoarceți	reîntorc
	imperfect	reîntorceam	reîntorceai	reîntorcea	reîntorceam	reîntorceați	reîntorceau
	simple perfect	reîntorsei	reîntorseși	reîntoarse	reîntoarserăm	reîntoarserăți	reîntoarseră
	pluperfect	reîntorsesem	reîntorseseși	reîntorsese	reîntorseserăm	reîntorseserăți	reîntorseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reîntorc	să reîntorci	să reîntoarcă	să reîntoarcem	să reîntoarceți	să reîntoarcă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reîntoarce			reîntoarceți
	negative		nu reîntoarce			nu reîntoarceți