reapărea
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a reapărea (third-person singular present reapare, past participle reapărut) 2nd conj.
- to reappear
Conjugation edit
conjugation of reapărea (second conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a reapărea | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reapărând | ||||||
| past participle | reapărut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reapăr | reapări | reapăre | reapărem | reapăreți | reapăr | |
| imperfect | reapăream | reapăreai | reapărea | reapăream | reapăreați | reapăreau | |
| simple perfect | reapărui | reapăruși | reapăru | reapărurăm | reapărurăți | reapărură | |
| pluperfect | reapărusem | reapăruseși | reapăruse | reapăruserăm | reapăruserăți | reapăruseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reapăr | să reapări | să reapără | să reapărem | să reapăreți | să reapără | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reapăre | reapăreți | |||||
| negative | nu reapărea | nu reapăreți | |||||