reatribui

Romanian

Etymology

From re- +‎ atribui.

Verb

a reatribui (third-person singular present reatribuie, past participle reatribuit) 4th conj.

1. to reassign

Conjugation

    conjugation of reatribui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a reatribui
gerund			reatribuind
past participle			reatribuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reatribui	reatribui	reatribuie	reatribuim	reatribuiți	reatribuie
	imperfect	reatribuiam	reatribuiai	reatribuia	reatribuiam	reatribuiați	reatribuiau
	simple perfect	reatribuii	reatribuiși	reatribui	reatribuirăm	reatribuirăți	reatribuiră
	pluperfect	reatribuisem	reatribuiseși	reatribuise	reatribuiserăm	reatribuiserăți	reatribuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reatribui	să reatribui	să reatribuie	să reatribuim	să reatribuiți	să reatribuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reatribuie			reatribuiți
	negative		nu reatribui			nu reatribuiți