recântări

Romanian

Etymology

From re- +‎ cântări.

Verb

a recântări (third-person singular present recântărește, past participle recântărit) 4th conj.

1. to reweigh

Conjugation

    conjugation of recântări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a recântări
gerund			recântărind
past participle			recântărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	recântăresc	recântărești	recântărește	recântărim	recântăriți	recântăresc
	imperfect	recântăream	recântăreai	recântărea	recântăream	recântăreați	recântăreau
	simple perfect	recântării	recântăriși	recântări	recântărirăm	recântărirăți	recântăriră
	pluperfect	recântărisem	recântăriseși	recântărise	recântăriserăm	recântăriserăți	recântăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să recântăresc	să recântărești	să recântărească	să recântărim	să recântăriți	să recântărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		recântărește			recântăriți
	negative		nu recântări			nu recântăriți