recădea
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a recădea (third-person singular present recade, past participle recăzut) 2nd conj.
- to relapse
Conjugation edit
conjugation of recădea (second conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a recădea | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recăzând | ||||||
| past participle | recăzut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recăd | recăzi | recăde | recădem | recădeți | recăd | |
| imperfect | recădeam | recădeai | recădea | recădeam | recădeați | recădeau | |
| simple perfect | recăzui | recăzuși | recăzu | recăzurăm | recăzurăți | recăzură | |
| pluperfect | recăzusem | recăzuseși | recăzuse | recăzuserăm | recăzuserăți | recăzuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recăd | să recăzi | să recădă | să recădem | să recădeți | să recădă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recăde | recădeți | |||||
| negative | nu recădea | nu recădeți | |||||