recăsătorit

Romanian

Etymology

Past participle of recăsători.

Adjective

recăsătorit m or n (feminine singular recăsătorită, masculine plural recăsătoriți, feminine and neuter plural recăsătorite)

1. remarried

Declension

Declension of recăsătorit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	recăsătorit		recăsătorită	recăsătoriți	recăsătorite
	definite	recăsătoritul		recăsătorita	recăsătoriții	recăsătoritele
genitive/ dative	indefinite	recăsătorit		recăsătorite	recăsătoriți	recăsătorite
	definite	recăsătoritului		recăsătoritei	recăsătoriților	recăsătoritelor