recăsători

Romanian

Etymology

From re- +‎ căsători.

Verb

a recăsători (third-person singular present recăsătorește, past participle recăsătorit) 4th conj.

1. to remarry

Conjugation

    conjugation of recăsători (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a recăsători
gerund			recăsătorind
past participle			recăsătorit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	recăsătoresc	recăsătorești	recăsătorește	recăsătorim	recăsătoriți	recăsătoresc
	imperfect	recăsătoream	recăsătoreai	recăsătorea	recăsătoream	recăsătoreați	recăsătoreau
	simple perfect	recăsătorii	recăsătoriși	recăsători	recăsătorirăm	recăsătorirăți	recăsătoriră
	pluperfect	recăsătorisem	recăsătoriseși	recăsătorise	recăsătoriserăm	recăsătoriserăți	recăsătoriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să recăsătoresc	să recăsătorești	să recăsătorească	să recăsătorim	să recăsătoriți	să recăsătorească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		recăsătorește			recăsătoriți
	negative		nu recăsători			nu recăsătoriți