rechiziționare

Romanian

Etymology

From rechiziționa +‎ -re.

Noun

rechiziționare f (plural rechiziționări)

1. requisition, confiscation

Declension

Declension of rechiziționare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rechiziționare	rechiziționarea	(niște) rechiziționări	rechiziționările
genitive/dative	(unei) rechiziționări	rechiziționării	(unor) rechiziționări	rechiziționărilor
vocative	rechiziționare, rechiziționareo		rechiziționărilor