recoloniza

Romanian

Etymology

Borrowed from English recolonize.

Verb

a recoloniza (third-person singular present recolonizează, past participle recolonizat) 1st conj.

1. (transitive) to recolonize

Conjugation

    conjugation of recoloniza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a recoloniza
gerund			recolonizând
past participle			recolonizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	recolonizez	recolonizezi	recolonizează	recolonizăm	recolonizați	recolonizează
	imperfect	recolonizam	recolonizai	recoloniza	recolonizam	recolonizați	recolonizau
	simple perfect	recolonizai	recolonizași	recoloniză	recolonizarăm	recolonizarăți	recolonizară
	pluperfect	recolonizasem	recolonizaseși	recolonizase	recolonizaserăm	recolonizaserăți	recolonizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să recolonizez	să recolonizezi	să recolonizeze	să recolonizăm	să recolonizați	să recolonizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		recolonizează			recolonizați
	negative		nu recoloniza			nu recolonizați

Spanish

Verb

recoloniza

1. inflection of recolonizar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative