redija

Portuguese

Verb

redija

1. inflection of redigir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French rédiger.

Verb

a redija (third-person singular present redijează, past participle redijat) 1st conj.

1. to review

Conjugation

    conjugation of redija (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a redija
gerund			redijând
past participle			redijat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	redijez	redijezi	redijează	redijăm	redijați	redijează
	imperfect	redijam	redijai	redija	redijam	redijați	redijau
	simple perfect	redijai	redijași	redijă	redijarăm	redijarăți	redijară
	pluperfect	redijasem	redijaseși	redijase	redijaserăm	redijaserăți	redijaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să redijez	să redijezi	să redijeze	să redijăm	să redijați	să redijeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		redijează			redijați
	negative		nu redija			nu redijați