refuza

Galician

Verb

refuza

1. inflection of refucir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French refuser.

Pronunciation

• IPA^(key): /re.fuˈza/

• Audio

  (file)

Verb

a refuza (third-person singular present refuză, past participle refuzat) 1st conj.

1. to refuse

Conjugation

    conjugation of refuza (first conjugation, no infix)

infinitive			a refuza
gerund			refuzând
past participle			refuzat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	refuz	refuzi	refuză	refuzăm	refuzați	refuză
	imperfect	refuzam	refuzai	refuza	refuzam	refuzați	refuzau
	simple perfect	refuzai	refuzași	refuză	refuzarăm	refuzarăți	refuzară
	pluperfect	refuzasem	refuzaseși	refuzase	refuzaserăm	refuzaserăți	refuzaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să refuz	să refuzi	să refuze	să refuzăm	să refuzați	să refuze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		refuză			refuzați
	negative		nu refuza			nu refuzați

See also

• respinge