regrupa
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French regrouper.
Verb edit
a regrupa (third-person singular present regrupează, past participle regrupat) 1st conj.
- to regroup
Conjugation edit
conjugation of regrupa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a regrupa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | regrupând | ||||||
| past participle | regrupat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | regrupez | regrupezi | regrupează | regrupăm | regrupați | regrupează | |
| imperfect | regrupam | regrupai | regrupa | regrupam | regrupați | regrupau | |
| simple perfect | regrupai | regrupași | regrupă | regruparăm | regruparăți | regrupară | |
| pluperfect | regrupasem | regrupaseși | regrupase | regrupaserăm | regrupaserăți | regrupaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să regrupez | să regrupezi | să regrupeze | să regrupăm | să regrupați | să regrupeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | regrupează | regrupați | |||||
| negative | nu regrupa | nu regrupați | |||||