reinvita

See also: réinvita

Latin

Verb

reinvītā

1. second-person singular present active imperative of reinvītō

Romanian

Etymology

Borrowed from French réinviter.

Verb

a reinvita (third-person singular present reinvită, past participle reinvitat) 1st conj.

1. to reinvite

Conjugation

    conjugation of reinvita (first conjugation, no infix)

infinitive			a reinvita
gerund			reinvitând
past participle			reinvitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reinvit	reinviți	reinvită	reinvităm	reinvitați	reinvită
	imperfect	reinvitam	reinvitai	reinvita	reinvitam	reinvitați	reinvitau
	simple perfect	reinvitai	reinvitași	reinvită	reinvitarăm	reinvitarăți	reinvitară
	pluperfect	reinvitasem	reinvitaseși	reinvitase	reinvitaserăm	reinvitaserăți	reinvitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reinvit	să reinviți	să reinvite	să reinvităm	să reinvitați	să reinvite
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reinvită			reinvitați
	negative		nu reinvita			nu reinvitați