renaște

Romanian

Etymology

From re- +‎ naște.

Pronunciation

• IPA^(key): /reˈnaʃ.te/

Verb

a renaște (third-person singular present renaște, past participle renăscut) 3rd conj.

1. (intransitive) to become reborn
2. (transitive) to rebirth

Conjugation

    conjugation of renaște (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a renaște
gerund			renăscând
past participle			renăscut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	renasc	renaști	renaște	renaștem	renașteți	renasc
	imperfect	renășteam	renășteai	renăștea	renășteam	renășteați	renășteau
	simple perfect	renăscui	renăscuși	renăscu	renăscurăm	renăscurăți	renăscură
	pluperfect	renăscusem	renăscuseși	renăscuse	renăscuserăm	renăscuserăți	renăscuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să renasc	să renaști	să renască	să renaștem	să renașteți	să renască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		renaște			renașteți
	negative		nu renaște			nu renașteți

Derived terms

• renaștere
• renăscut
• renăscător