replantare

Romanian

Etymology

From replanta +‎ -re.

Noun

replantare f (plural replantări)

1. replanting

Declension

Declension of replantare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) replantare	replantarea	(niște) replantări	replantările
genitive/dative	(unei) replantări	replantării	(unor) replantări	replantărilor
vocative	replantare, replantareo		replantărilor

Spanish

Verb

replantare

1. first/third-person singular future subjunctive of replantar