reprimi

See also: reprimí

Italian

Verb

reprimi

1. inflection of reprimere:
   1. second-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latin

Verb

reprimī

1. present passive infinitive of reprimō

Portuguese

Verb

reprimi

1. inflection of reprimir:
   1. first-person singular preterite indicative
   2. second-person plural imperative

Romanian

Etymology

From re- +‎ primi.

Verb

a reprimi (third-person singular present reprimește, past participle reprimit) 4th conj.

1. to receive again

Conjugation

    conjugation of reprimi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a reprimi
gerund			reprimind
past participle			reprimit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reprimesc	reprimești	reprimește	reprimim	reprimiți	reprimesc
	imperfect	reprimeam	reprimeai	reprimea	reprimeam	reprimeați	reprimeau
	simple perfect	reprimii	reprimiși	reprimi	reprimirăm	reprimirăți	reprimiră
	pluperfect	reprimisem	reprimiseși	reprimise	reprimiserăm	reprimiserăți	reprimiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reprimesc	să reprimești	să reprimească	să reprimim	să reprimiți	să reprimească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reprimește			reprimiți
	negative		nu reprimi			nu reprimiți