repune

Romanian

Etymology

From re- +‎ pune.

Verb

a repune (third-person singular present repune, past participle repus) 3rd conj.

1. to reinstate

Conjugation

    conjugation of repune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a repune
gerund			repunând
past participle			repus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	repun	repui	repune	repunem	repuneți	repun
	imperfect	repuneam	repuneai	repunea	repuneam	repuneați	repuneau
	simple perfect	repusei	repuseși	repuse	repuserăm	repuserăți	repuseră
	pluperfect	repusesem	repuseseși	repusese	repuseserăm	repuseserăți	repuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să repun	să repui	să repună	să repunem	să repuneți	să repună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		repune			repuneți
	negative		nu repune			nu repuneți