resimțământ

Romanian

Etymology

From resimți +‎ -ământ.

Noun

resimțământ n (plural resimțăminte)

1. resentment

Declension

Declension of resimțământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) resimțământ	resimțământul	(niște) resimțăminte	resimțămintele
genitive/dative	(unui) resimțământ	resimțământului	(unor) resimțăminte	resimțămintelor
vocative	resimțământule		resimțămintelor