resimți
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French ressentir. By surface analysis, re- + simți.
Verb edit
a resimți (third-person singular present resimte, past participle resimțit) 4th conj.
- to feel
Conjugation edit
conjugation of resimți (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a resimți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | resimțind | ||||||
| past participle | resimțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | resimț | resimți | resimțe | resimțim | resimțiți | resimț | |
| imperfect | resimțeam | resimțeai | resimțea | resimțeam | resimțeați | resimțeau | |
| simple perfect | resimții | resimțiși | resimți | resimțirăm | resimțirăți | resimțiră | |
| pluperfect | resimțisem | resimțiseși | resimțise | resimțiserăm | resimțiserăți | resimțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să resimț | să resimți | să resimță | să resimțim | să resimțiți | să resimță | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | resimțe | resimțiți | |||||
| negative | nu resimți | nu resimțiți | |||||