retrimite

Romanian

Etymology

From re- +‎ trimite.

Verb

a retrimite (third-person singular present retrimite, past participle retransmis) 3rd conj.

1. to resubmit
2. to resend

Conjugation

    conjugation of retrimite (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a retrimite
gerund			retrimițând
past participle			retrimis
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	retrimit	retrimiți	retrimite	retrimitem	retrimiteți	retrimit
	imperfect	retrimiteam	retrimiteai	retrimitea	retrimiteam	retrimiteați	retrimiteau
	simple perfect	retrimisei	retrimiseși	retrimise	retrimiserăm	retrimiserăți	retrimiseră
	pluperfect	retrimisesem	retrimiseseși	retrimisese	retrimiseserăm	retrimiseserăți	retrimiseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să retrimit	să retrimiți	să retrimită	să retrimitem	să retrimiteți	să retrimită
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		retrimite			retrimiteți
	negative		nu retrimite			nu retrimiteți