rezista
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French résister, from Latin resistere.
Pronunciation edit
Verb edit
a rezista (third-person singular present rezistă, past participle rezistat) 1st conj.
- (intransitive, or transitive with a dative object) to resist
Conjugation edit
conjugation of rezista (first conjugation, no infix)
| infinitive | a rezista | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rezistând | ||||||
| past participle | rezistat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rezist | reziști | rezistă | rezistăm | rezistați | rezistă | |
| imperfect | rezistam | rezistai | rezista | rezistam | rezistați | rezistau | |
| simple perfect | rezistai | rezistași | rezistă | rezistarăm | rezistarăți | rezistară | |
| pluperfect | rezistasem | rezistaseși | rezistase | rezistaserăm | rezistaserăți | rezistaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rezist | să reziști | să reziste | să rezistăm | să rezistați | să reziste | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rezistă | rezistați | |||||
| negative | nu rezista | nu rezistați | |||||