rezona

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French raisonner.

Verb

a rezona (third-person singular present rezonează, past participle rezonat) 1st conj.

1. (intransitive, Gallicism, archaic) or (dated) to reason

   Synonyms: raționa, judeca, cugeta, gândi, chibzui

Conjugation

    conjugation of rezona (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a rezona
gerund			rezonând
past participle			rezonat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rezonez	rezonezi	rezonează	rezonăm	rezonați	rezonează
	imperfect	rezonam	rezonai	rezona	rezonam	rezonați	rezonau
	simple perfect	rezonai	rezonași	rezonă	rezonarăm	rezonarăți	rezonară
	pluperfect	rezonasem	rezonaseși	rezonase	rezonaserăm	rezonaserăți	rezonaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rezonez	să rezonezi	să rezoneze	să rezonăm	să rezonați	să rezoneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rezonează			rezonați
	negative		nu rezona			nu rezonați

Etymology 2

Borrowed from French résonner, from Latin resonare. Doublet of the inherited răsuna.

Verb

rezona

1. (intransitive, rare) to resonate

Related terms

• resonanță