rezona
Romanian edit
Etymology 1 edit
Borrowed from French raisonner.
Verb edit
a rezona (third-person singular present rezonează, past participle rezonat) 1st conj.
- (intransitive, Gallicism, archaic) or (dated) to reason
Conjugation edit
conjugation of rezona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a rezona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rezonând | ||||||
| past participle | rezonat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rezonez | rezonezi | rezonează | rezonăm | rezonați | rezonează | |
| imperfect | rezonam | rezonai | rezona | rezonam | rezonați | rezonau | |
| simple perfect | rezonai | rezonași | rezonă | rezonarăm | rezonarăți | rezonară | |
| pluperfect | rezonasem | rezonaseși | rezonase | rezonaserăm | rezonaserăți | rezonaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rezonez | să rezonezi | să rezoneze | să rezonăm | să rezonați | să rezoneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rezonează | rezonați | |||||
| negative | nu rezona | nu rezonați | |||||
Etymology 2 edit
Borrowed from French résonner, from Latin resonare. Doublet of the inherited răsuna.
Verb edit
rezona
- (intransitive, rare) to resonate