richită

Romanian

Noun

richită f (plural richiți)

1. Obsolete form of răchită.

Declension

Declension of richită

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) richită	richita	(niște) richițe	richițele
genitive/dative	(unei) richițe	richiței	(unor) richițe	richițelor
vocative	richită, richito		richițelor

References

• richită in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN