romanța

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian romanzare.

Verb

a romanța (third-person singular present romanțează, past participle romanțat) 1st conj.

1. to romanticize

Conjugation

    conjugation of romanța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a romanța
gerund			romanțând
past participle			romanțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	romanțez	romanțezi	romanțează	romanțăm	romanțați	romanțează
	imperfect	romanțam	romanțai	romanța	romanțam	romanțați	romanțau
	simple perfect	romanțai	romanțași	romanță	romanțarăm	romanțarăți	romanțară
	pluperfect	romanțasem	romanțaseși	romanțase	romanțaserăm	romanțaserăți	romanțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să romanțez	să romanțezi	să romanțeze	să romanțăm	să romanțați	să romanțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		romanțează			romanțați
	negative		nu romanța			nu romanțați