rostogoli

Romanian

Etymology

From rostogol, probably from rotocol, a derivative of roată.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a rostogoli (third-person singular present rostogolește, past participle rostogolit) 4th conj.

1. to roll
2. to somersault

Conjugation

    conjugation of rostogoli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a rostogoli
gerund			rostogolind
past participle			rostogolit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rostogolesc	rostogolești	rostogolește	rostogolim	rostogoliți	rostogolesc
	imperfect	rostogoleam	rostogoleai	rostogolea	rostogoleam	rostogoleați	rostogoleau
	simple perfect	rostogolii	rostogoliși	rostogoli	rostogolirăm	rostogolirăți	rostogoliră
	pluperfect	rostogolisem	rostogoliseși	rostogolise	rostogoliserăm	rostogoliserăți	rostogoliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rostogolesc	să rostogolești	să rostogolească	să rostogolim	să rostogoliți	să rostogolească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rostogolește			rostogoliți
	negative		nu rostogoli			nu rostogoliți

Derived terms

• rostogolire

See also

• roti
• rula