rușinăciune

Romanian

Etymology

From rușina +‎ -ciune.

Noun

rușinăciune f (plural rușinăciuni)

1. abashment

Declension

Declension of rușinăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rușinăciune	rușinăciunea	(niște) rușinăciuni	rușinăciunile
genitive/dative	(unei) rușinăciuni	rușinăciunii	(unor) rușinăciuni	rușinăciunilor
vocative	rușinăciune, rușinăciuneo		rușinăciunilor

References

• rușinăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN