rucaviță

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic рȢкавица (rȢkavica).

Noun

rucaviță f (plural rucavițe)

1. (obsolete) Eastern Orthodox decoration on the arm of the priest's clothes

Declension

Declension of rucaviță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rucaviță	rucavița	(niște) rucavițe	rucavițele
genitive/dative	(unei) rucavițe	rucaviței	(unor) rucavițe	rucavițelor
vocative	rucaviță, rucavițo		rucavițelor

References

• rucaviță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN