rugini

Romanian

Etymology

From rugină. Compare also Friulian inruzinî (“to rust”).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a rugini (third-person singular present ruginește, past participle ruginit) 4th conj.

1. to rust
2. to corrode

Conjugation

    conjugation of rugini (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a rugini
gerund			ruginind
past participle			ruginit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ruginesc	ruginești	ruginește	ruginim	ruginiți	ruginesc
	imperfect	rugineam	rugineai	ruginea	rugineam	rugineați	rugineau
	simple perfect	ruginii	ruginiși	rugini	ruginirăm	ruginirăți	ruginiră
	pluperfect	ruginisem	ruginiseși	ruginise	ruginiserăm	ruginiserăți	ruginiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ruginesc	să ruginești	să ruginească	să ruginim	să ruginiți	să ruginească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ruginește			ruginiți
	negative		nu rugini			nu ruginiți

Derived terms

• ruginit