rumegător

Romanian

Etymology

From rumega +‎ -tor. Compare Spanish rumiador.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌru.me.ɡəˈtor/

Adjective

rumegător m or n (feminine singular rumegătoare, masculine plural rumegători, feminine and neuter plural rumegătoare)

1. which ruminates, chews over

Declension

Declension of rumegător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	rumegător		rumegătoare	rumegători	rumegătoare
	definite	rumegătorul		rumegătoarea	rumegătorii	rumegătoarele
genitive/ dative	indefinite	rumegător		rumegătoare	rumegători	rumegătoare
	definite	rumegătorului		rumegătoarei	rumegătorilor	rumegătoarelor

Noun

rumegător m (plural rumegători)

1. ruminator
2. ruminant

Declension

Declension of rumegător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) rumegător	rumegătorul	(niște) rumegători	rumegătorii
genitive/dative	(unui) rumegător	rumegătorului	(unor) rumegători	rumegătorilor
vocative	rumegătorule		rumegătorilor