rumegător
Romanian edit
Etymology edit
From rumega + -tor. Compare Spanish rumiador.
Pronunciation edit
Adjective edit
rumegător m or n (feminine singular rumegătoare, masculine plural rumegători, feminine and neuter plural rumegătoare)
- which ruminates, chews over
Declension edit
Declension of rumegător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | rumegător | rumegătoare | rumegători | rumegătoare | ||
| definite | rumegătorul | rumegătoarea | rumegătorii | rumegătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | rumegător | rumegătoare | rumegători | rumegătoare | ||
| definite | rumegătorului | rumegătoarei | rumegătorilor | rumegătoarelor | |||
Noun edit
rumegător m (plural rumegători)
Declension edit
Declension of rumegător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) rumegător | rumegătorul | (niște) rumegători | rumegătorii |
| genitive/dative | (unui) rumegător | rumegătorului | (unor) rumegători | rumegătorilor |
| vocative | rumegătorule | rumegătorilor | ||