sălbătișoară

Romanian

Etymology

From sălbatic +‎ -ișoară.

Noun

sălbătișoară f (plural sălbătișoare)

1. diminutive of sălbatic

Declension

Declension of sălbătișoară

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sălbătișoară	sălbătișoara	(niște) sălbătișoare	sălbătișoarele
genitive/dative	(unei) sălbătișoare	sălbătișoarei	(unor) sălbătișoare	sălbătișoarelor
vocative	sălbătișoară, sălbătișoaro		sălbătișoarelor

References

• sălbătișoară in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN