sălbăticitură

Romanian

Etymology

From sălbăticit +‎ -ură.

Noun

sălbăticitură f (plural sălbăticituri)

1. (Transylvania) a wild animal

Declension

Declension of sălbăticitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sălbăticitură	sălbăticitura	(niște) sălbăticituri	sălbăticiturile
genitive/dative	(unei) sălbăticituri	sălbăticiturii	(unor) sălbăticituri	sălbăticiturilor
vocative	sălbăticitură, sălbăticituro		sălbăticiturilor

References

• sălbăticitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN