săvârșitură

Romanian

Etymology

From săvârși +‎ -tură.

Noun

săvârșitură f (plural săvârșituri)

1. (obsolete) ending

Declension

Declension of săvârșitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) săvârșitură	săvârșitura	(niște) săvârșituri	săvârșiturile
genitive/dative	(unei) săvârșituri	săvârșiturii	(unor) săvârșituri	săvârșiturilor
vocative	săvârșitură, săvârșituro		săvârșiturilor

References

• săvârșitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN