scârțâitură

Romanian

Etymology

From scârțâi +‎ -tură.

Noun

scârțâitură f (plural scârțâituri)

1. squeak

Declension

Declension of scârțâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scârțâitură	scârțâitura	(niște) scârțâiture	scârțâiturele
genitive/dative	(unei) scârțâiture	scârțâiturei	(unor) scârțâiture	scârțâiturelor
vocative	scârțâitură, scârțâituro		scârțâiturelor