scârțăitură

Romanian

Noun

scârțăitură f (plural scârțăituri)

1. Obsolete form of scârțâitură.

Declension

Declension of scârțăitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scârțăitură	scârțăitura	(niște) scârțăituri	scârțăiturile
genitive/dative	(unei) scârțăituri	scârțăiturii	(unor) scârțăituri	scârțăiturilor
vocative	scârțăitură, scârțăituro		scârțăiturilor

References

• scârțăitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN