scârnăvitură

Romanian

Etymology

From scârnăvi +‎ -tură.

Noun

scârnăvitură f (plural scârnăvituri)

1. (Banat) vile creature

Declension

Declension of scârnăvitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scârnăvitură	scârnăvitura	(niște) scârnăvituri	scârnăviturile
genitive/dative	(unei) scârnăvituri	scârnăviturii	(unor) scârnăvituri	scârnăviturilor
vocative	scârnăvitură, scârnăvituro		scârnăviturilor

References

• scârnăvitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN