scărpina

See also: scarpina

Romanian

Etymology

Inherited from Latin scarpināre, present active infinitive of scarpinō.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a scărpina (third-person singular present scarpină, past participle scărpinat) 1st conj.

1. to scratch (to rub a surface with a sharp object)
2. (reflexive) to scratch, to itch (rub/scratch to relieve an itch)

Conjugation

    conjugation of scărpina (first conjugation, no infix)

infinitive			a scărpina
gerund			scărpinând
past participle			scărpinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scarpin	scarpini	scarpină	scărpinăm	scărpinați	scarpină
	imperfect	scărpinam	scărpinai	scărpina	scărpinam	scărpinați	scărpinau
	simple perfect	scărpinai	scărpinași	scărpină	scărpinarăm	scărpinarăți	scărpinară
	pluperfect	scărpinasem	scărpinaseși	scărpinase	scărpinaserăm	scărpinaserăți	scărpinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scarpin	să scarpini	să scarpine	să scărpinăm	să scărpinați	să scarpine
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scarpină			scărpinați
	negative		nu scărpina			nu scărpinați

Derived terms

• scărpinare
• scărpinat
• scărpinătură

See also

• zgâria