schingiuitor

Romanian

Etymology

From schingiui +‎ -tor.

Noun

schingiuitor m (plural schingiuitori)

1. torturer

Declension

Declension of schingiuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) schingiuitor	schingiuitorul	(niște) schingiuitori	schingiuitorii
genitive/dative	(unui) schingiuitor	schingiuitorului	(unor) schingiuitori	schingiuitorilor
vocative	schingiuitorule		schingiuitorilor

References

• schingiuitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN