schiopăta

Romanian

Verb

a schiopăta (third-person singular present schioapătă, past participle schiopătat) 1st conj.

1. Obsolete form of șchiopăta.

Conjugation

    conjugation of schiopăta (first conjugation, no infix)

infinitive			a schiopăta
gerund			schiopătând
past participle			schiopătat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	schiopăt	schiopăți	schiopătă	schiopătăm	schiopătați	schiopătă
	imperfect	schiopătam	schiopătai	schiopăta	schiopătam	schiopătați	schiopătau
	simple perfect	schiopătai	schiopătași	schiopătă	schiopătarăm	schiopătarăți	schiopătară
	pluperfect	schiopătasem	schiopătaseși	schiopătase	schiopătaserăm	schiopătaserăți	schiopătaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să schiopăt	să schiopăți	să schiopăte	să schiopătăm	să schiopătați	să schiopăte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		schiopătă			schiopătați
	negative		nu schiopăta			nu schiopătați

References

• schiopăta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN