scopi

See also: -scopi

Italian

Etymology 1

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈskɔ.pi/
• Rhymes: -ɔpi
• Hyphenation: scò‧pi

Noun

scopi m

1. plural of scopo

Etymology 2

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈsko.pi/
• Rhymes: -opi
• Hyphenation: scó‧pi

Verb

scopi

1. inflection of scopare:
   1. second-person singular present indicative
   2. first/second/third-person singular present subjunctive
   3. second-person singular imperative

Anagrams

• Cospi, psico-

Latin

Noun

scopī

1. inflection of scopus:
   1. nominative/vocative plural
   2. genitive singular

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic скопити (skopiti), from Proto-Slavic *skopiti (“to castrate”).

Verb

a scopi (third-person singular present scopește, past participle scopit) 4th conj.

1. (colloquial) to castrate

Conjugation

    conjugation of scopi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a scopi
gerund			scopind
past participle			scopit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scopesc	scopești	scopește	scopim	scopiți	scopesc
	imperfect	scopeam	scopeai	scopea	scopeam	scopeați	scopeau
	simple perfect	scopii	scopiși	scopi	scopirăm	scopirăți	scopiră
	pluperfect	scopisem	scopiseși	scopise	scopiserăm	scopiserăți	scopiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scopesc	să scopești	să scopească	să scopim	să scopiți	să scopească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scopește			scopiți
	negative		nu scopi			nu scopiți