scosătură

Romanian

Etymology

From scos +‎ -ătură.

Noun

scosătură f (plural scosături)

1. prominence

Declension

Declension of scosătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scosătură	scosătura	(niște) scosături	scosăturile
genitive/dative	(unei) scosături	scosăturii	(unor) scosături	scosăturilor
vocative	scosătură, scosăturo		scosăturilor

References

• scosătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN