scrâșnitură

Romanian

Etymology

From scrâșni +‎ -tură.

Noun

scrâșnitură f (plural scrâșnituri)

1. gnashing sound

Declension

Declension of scrâșnitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) scrâșnitură	scrâșnitura	(niște) scrâșnituri	scrâșniturile
genitive/dative	(unei) scrâșnituri	scrâșniturii	(unor) scrâșnituri	scrâșniturilor
vocative	scrâșnitură, scrâșnituro		scrâșniturilor

References

• scrâșnitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN