scripecior

Romanian

Etymology

From scripeț +‎ -ior.

Noun

scripecior m (plural scripeciori)

1. diminutive of scripeț

Declension

Declension of scripecior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) scripecior	scripeciorul	(niște) scripeciori	scripeciorii
genitive/dative	(unui) scripecior	scripeciorului	(unor) scripeciori	scripeciorilor
vocative	scripeciorule		scripeciorilor

References

• scripecior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN