scutit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of scuti.
Adjective edit
scutit m or n (feminine singular scutită, masculine plural scutiți, feminine and neuter plural scutite)
Declension edit
Declension of scutit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | scutit | scutită | scutiți | scutite | ||
| definite | scutitul | scutita | scutiții | scutitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | scutit | scutite | scutiți | scutite | ||
| definite | scutitului | scutitei | scutiților | scutitelor | |||
Noun edit
scutit n (uncountable)
Declension edit
declension of scutit (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) scutit | scutitul |
| genitive/dative | (unui) scutit | scutitului |
| vocative | scutitule | |
Verb edit
scutit (past participle of scuti)
- past participle of scuti