sfârâitură

Romanian

Etymology

From sfârâi +‎ -tură.

Noun

sfârâitură f (plural sfârâituri)

1. sizzling

Declension

Declension of sfârâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfârâitură	sfârâitura	(niște) sfârâituri	sfârâiturile
genitive/dative	(unei) sfârâituri	sfârâiturii	(unor) sfârâituri	sfârâiturilor
vocative	sfârâitură, sfârâituro		sfârâiturilor