sfârșitură

Romanian

Etymology

From sfârși +‎ -itură.

Noun

sfârșitură f (plural sfârșituri)

1. a feeling of weakness

Declension

Declension of sfârșitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfârșitură	sfârșitura	(niște) sfârșituri	sfârșiturile
genitive/dative	(unei) sfârșituri	sfârșiturii	(unor) sfârșituri	sfârșiturilor
vocative	sfârșitură, sfârșituro		sfârșiturilor

References

• sfârșitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN