sfănțui

Romanian

Etymology

From sfanț +‎ -ui.

Verb

a sfănțui (third-person singular present sfănțuiește, past participle sfănțuit) 4th conj.

1. to bribe

Conjugation

    conjugation of sfănțui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a sfănțui
gerund			sfănțuind
past participle			sfănțuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sfănțuiesc	sfănțuiești	sfănțuiește	sfănțuim	sfănțuiți	sfănțuiesc
	imperfect	sfănțuiam	sfănțuiai	sfănțuia	sfănțuiam	sfănțuiați	sfănțuiau
	simple perfect	sfănțuii	sfănțuiși	sfănțui	sfănțuirăm	sfănțuirăți	sfănțuiră
	pluperfect	sfănțuisem	sfănțuiseși	sfănțuise	sfănțuiserăm	sfănțuiserăți	sfănțuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sfănțuiesc	să sfănțuiești	să sfănțuiască	să sfănțuim	să sfănțuiți	să sfănțuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sfănțuiește			sfănțuiți
	negative		nu sfănțui			nu sfănțuiți