sfănțuire

Romanian

Etymology

From sfănțui +‎ -re.

Noun

sfănțuire f (plural sfănțuiri)

1. bribery

Declension

Declension of sfănțuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfănțuire	sfănțuirea	(niște) sfănțuiri	sfănțuirile
genitive/dative	(unei) sfănțuiri	sfănțuirii	(unor) sfănțuiri	sfănțuirilor
vocative	sfănțuire, sfănțuireo		sfănțuirilor