sfărâmătură

Romanian

Etymology

From sfărâma +‎ -ătură.

Noun

sfărâmătură f (plural sfărâmături)

1. crumb

Declension

Declension of sfărâmătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfărâmătură	sfărâmătura	(niște) sfărâmături	sfărâmăturile
genitive/dative	(unei) sfărâmături	sfărâmăturii	(unor) sfărâmături	sfărâmăturilor
vocative	sfărâmătură, sfărâmăturo		sfărâmăturilor