sfărâma

Romanian

Etymology

From s- +‎ fărâma.

Verb

a sfărâma (third-person singular present sfărâmă, past participle sfărâmat) 1st conj.

1. (transitive, reflexive) to break, shatter

   Synonym: zdrobi

Conjugation

    conjugation of sfărâma (first conjugation, no infix)

infinitive			a sfărâma
gerund			sfărâmând
past participle			sfărâmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sfărâm	sfărâmi	sfărâmă	sfărâmăm	sfărâmați	sfărâmă
	imperfect	sfărâmam	sfărâmai	sfărâma	sfărâmam	sfărâmați	sfărâmau
	simple perfect	sfărâmai	sfărâmași	sfărâmă	sfărâmarăm	sfărâmarăți	sfărâmară
	pluperfect	sfărâmasem	sfărâmaseși	sfărâmase	sfărâmaserăm	sfărâmaserăți	sfărâmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sfărâm	să sfărâmi	să sfărâme	să sfărâmăm	să sfărâmați	să sfărâme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sfărâmă			sfărâmați
	negative		nu sfărâma			nu sfărâmați